Etichete

, , , ,


Rp 480 (1_2015)Cumpănă dintre ani, ca un Tren Regal

Se apropia de sfârşit anul 2014, pe parcursul căruia s-au comemorat 100 de ani de la moartea Regelui Carol I şi s-au sărbătorit tot atâţia de la urcarea pe tronul ţării a Regelui Ferdinand Întregitorul şi a Reginei Maria, sub domnia cărora, în 1918, s-a înfăptuit România Mare…

Au fost, după Unirea Mică din 1859, pagini peste care, cu excepţia perioadei 1859-1866, adică a domniei lui Alexandru Ioan Cuza, istoria, cel puţin aceea pe care noi am învăţat-o în şcoală, a trecut cât s-a putut de repede. Dacă nu erai prea atent şi nu-ţi puneai întrebări despre scurgerea anilor, puteai rămâne cu ideea că, după abdicarea lui Al. I. Cuza, singurele evenimente notabile prin care a trecut ţara noastră ar fi fost doar Războiul de Independentă – din care, însă, numele Regelui Carol I fusese șters, ca şi când România nu ar fi fost condusă de el! – înfiinţarea PCR, cea din 8 mai 1921, congresele Partidului şi lupta în ilegalitate a comuniștilor!

Cu toate acestea, cu tot vălul care ascundea istoria României, chiar şi înainte de ’89 mesajul de Anul Nou al MS Regele Mihai I de România ajungea la inima românilor, chit că printre paraziții undelor radio. Mare era curiozitatea să-l asculți pe omul despre care se spuneau aproape numai lucruri rele, dar care aducea o rază de liniște pe faţa bunicilor noştri atunci când îi rosteau numele. Maiestatea Sa… Regele Mihai… Regele nostru!

IMG_7570

Apoi, istoria acelei perioade a început, cu toată opoziția celor care au preluat puterea după 1989, să iasă la vedere. A fost mai întâi, pe 18 ianuarie 1990, reîntoarcerea în ţară, pentru prima oară după 42 de ani, a unui membru al Familiei Regale, ASR Principesa Margareta care, tot în anul 1990, a înființat Fundația Principesa Margareta a României.

Un episod, cel puţin penibil, s-a desfăşurat pe 25 decembrie 1990. După ce primiseră vize provizorii de intrare în ţară, pentru 24 de ore (!), coloana regală a fost oprită la un baraj polițienesc făcut pe autostrada Bucureşti- Pitești şi obligată să se întoarcă la Otopeni şi să părăsească România. Şi ca penibilul să fie deplin, autoritățile nu s-au oprit la a întoarce din drum pe Maiestatea Sa, ci i-au confiscat pașaportul, ba chiar şi avionul cu care Familia Regală sosise în România! S-a vrut distrugerea imaginii Regalității, dar s-a obținut efectul contrar. Pe 23 aprilie 1992, peste un milion de oameni s-au strâns să-l aclame pe Regele lor. Urmarea? Până în anul 1997, Regelui Mihai nu i s-a mai permis să intre în ţara în care s-a născut, nici măcar pentru a pune o floare la mormântul familiei sale, sau pentru a participa la înmormântarea liderului țărănist Corneliu Coposu. Abia în 1997, sub președinția domnului Emil Constantinescu, Maiestatea Sa şi-a recăpătat pașaportul românesc.

Discursul Majestății Sale Regele Mihai I, din 20 septembrie 2011, ținut în Parlamentul României, în Ședința Solemnă dedicată împlinirii vârstei de 90 de ani, a singurului șef de stat, încă în viaţă, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, i-a impresionat pe toţi cei care l-au ascultat.

Se intrase într-o normalitate în care, dacă doreai, puteai să-l întâlnești pe Rege, pe Principesa Moștenitoare Margareta sau pe alţi membri ai Familiei Regale fie pe 25 octombrie, de ziua de naștere a Majestății Sale, la Palatul Elisabeta, fie pe 10 Mai, de Ziua Regalității Române, atunci când se depuneau flori la statuia ecvestră a Regelui Carol I, cea care, din 2010, a reapărut acolo unde îi era locul: în faţa Palatului Regal.

 

 

Am avut şi eu plăcerea să-l văd pe Regele Mihai I în 2011, atunci când venise la Opera Română pentru a urmări Concertul de Gală dat în cinstea Sa cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viaţă. Mai întâi Regina Ana, apoi Regele Mihai I împreună cu Principesa Margareta şi cu Principele Radu au coborât din maşina, au urcat treptele Operei Române, apoi s-au întors spre noi şi ne-au salutat îndelung.

Cu toate că drumurile mele s-au mai intersectat de câteva ori cu aparițiile publice ale unor membri ai Familiei Regale, n-aş fi putut să sper niciodată că 3 zile la rând voi avea privilegiul să pot sta în preajma altețelor lor. Şi totuşi, acest lucru s-a întâmplat! Era în preajma Zilei Naţionale a României când, pe adresa redacției revistei România pitorească, a sosit o invitație de participare la călătoria simbolică pe care, de câţiva ani încoace, Familia Regală o face cu Trenul Regal, în ziua 1 Decembrie. De data aceasta la călătorie au participat Principesa Margareta şi Principele Radu, însoțiți de Principesa Maria şi Principele Nicolae, care i-au avut ca invitaţi pe Arhiducesa Maria Magdalena a Austriei, fiica Principesei Ileana, împreună cu soțul ei, baronul Hanns-UIrich von Holzhausen.

Pe 29 noiembrie 2014, Trenul Regal a plecat din Gara Băneasa spre Sinaia. în tren am avut bucuria să întâlnesc atât copii cât şi persoane în vârstă, cărora Fundația Principesa Margareta le oferise în dar această frumoasă plimbare, de la Bucureşti la Sinaia. Ce se face în cadrul Fundaţiei Principesa Margareta? Se îmbunătățesc condiţiile de viaţă ale copiilor, vârstnicilor, tinerilor şi familiilor din comunități defavorizate, se stimulează solidaritatea între generaţii şi se creează o punte de comunicare între copii, tineri şi vârstnici, sunt încurajați tinerii talentaţi să-şi realizeze visurile.

În gara Sinaia, o mulțime de oameni aştepta sosirea Trenului Regal. În salonul gării, domnul Mircea Dorobanțu, directorul Muzeului CFR, organizase o expoziție cu imagini de epocă printre care, la loc de cinste, erau fotografiile cu trenurile folosite de-a lungul timpului de Familia Regală a României. Altețele lor Regale, Principesa Margareta şi Principele Radu, cât şi invitații lor au privit îndelung acele imagini şi au ascultat cu deosebit interes explicațiile pertinente ale domnului Mircea Dorobanțu.

În seara aceleiaşi zile am participat la recepția oferită în onoarea Corpului Diplomatic. Citesc pe site-ul Familiei Regale: „Recepția anuală oferită de Majestatea Sa Regele Mihai I pentru a onora Corpul Diplomatic acreditat la Bucureşti are adânci rădăcini în istorie. Acum 148 de ani, în 1866, Carol I începea migălosul şi complicatul proces de stabilire a primelor relații diplomatice ale statelor lumii cu noul stat numit România. Procesul a fost continuat cu brio de Regele Ferdinand I şi de Regina Maria, apoi de Regele Carol al ll-lea. În iarna sfârșitului de an 1940, Regele Mihai I se adresa, la vârsta de 19 ani, pentru prima oară Corpului Diplomatic, la recepția regală anuală. Recepția de la Castelul Peleș, din 29 noiembrie 2014, a avut loc 75 de ani după prima întâlnire a Majestății Sale cu Corpul Diplomatic. Trebuie menţionat că, în anul 1997, atunci când Regele Mihai şi întreaga Familie Regală s-au reunit pentru prima oară la Bucureşti, Majestatea Sa a invitat de Crăciun Corpul Diplomatic, adresându-se ambasadorilor străini pentru prima oară după anul 1947. De atunci încoace, tradiţia a continuat neîntreruptă.

În ziua următoare, tot la Castelul Peleș, a avut loc Ceremonia de învestire a Furnizorilor Regali.

După fiecare dintre aceste ceremonii m-am plimbat prin Parcul Castelului Peleş. Era un început friguros de iarnă. Dacă în prima seară doar petice de omăt de câteva zile se vedeau pe pajiști, în a doua seară o zăpadă proaspătă, imaculată, acoperise totul: peluze, pomi, bănci, statui, castele… Mă bucuram de aerul tare de afară, de ninsoarea care cădea peste tot. Prin întuneric intuiam existența munţilor în preajma cărora Regele Carol I a ales să construiască această bijuterie de castel. Dar mai ales încercam să pătrund dragostea acestui monarh pentru ţara pe care şi-o adoptase.

Știați că Regele Carol I a urcat în munţii Bucegi, a înnoptat sub cerul liber? Hălăduind prin parcul prin care, la ordinul Regelui Carol I, orice om putea să se plimbe liber, poruncă regală respectată şi acum, după atâta amar de timp, gândul îmi zboară la rândurile scrise de Nestor Urechia în cartea „Vraja Bucegilor”: „Acest măreț magician, Regele Carol, a arătat Bucegilor, din ziua în care i-a cunoscut şi până la moarte, o nețărmurită dragoste. Într-o audiență pe care i-a acordat-o lui Mihai Haret, marele nostru Rege i-a descris una dintre excursiile sale în Bucegi, pe la sfârşitul lunii iunie a anului 1880. A fost întovărășit de primul ministru de pe atunci, D.A. Sturdza, de doctorul D. Brândză, botanistul, de un francez, oaspe al Curții, de doi adjutanți şi doi țărani, cu cai de bagaje. Au suit Piatra Arsă, pe poteca veche (nici pomeneală nu era atunci de poteca bună de azi) şi au coborât la Peştera lalomiţei, unde au dejunat, neputând vizita decât Grota Mihnea Vodă, căci peștera nu era desfundată. Spre seară, s-au urcat pe Bătrâna, pe poteca oilor (de bună seamă prin Suchelniţa şi Horoaba) şi au ajuns în vecinătatea Vârfului Țapului. Aici, în jurul unui foc mare din jnepenii cărați de cai, s-au părpălit toată noaptea sub cerul liber, pe o vreme frumoasă ca în povești, însă foarte rece. A doua zi, au luat-o de-a lungul graniței de pe munţii Strungii, până la Omul, unde au făcut un popas lung, de au luat masa şi s-au odihnit. În timp ce dr.-ul Brândză erboriza, Vodă Carol sta gânditor în faţa minunatei vederi asupra podișului Ardealului; poate că de atunci Suveranul a întrezărit desfășurarea idealului nostru naţional…

Regina Elisabeta a fost la fel de îndrăgostită de munţii României, dragoste împărtășită cu frenezie celor din preajma ei. Ar fi suficient, în această privință, să o amintim fie şi numai pe Bucura Dumbravă. Dar să mai citim câteva rânduri din „Vraja Bucegilor”: „Carmen Sylva a fost o înflăcărată admiratoare a Bucegilor; dânsa, cea dintâi, a dat domnișoarelor şi doamnelor românce pilda cea bună, urcându-se pe munte. Pe toată dreptatea, a meritat să i se dedice floarea sa preferată, Edelweiss-ul, numind-o Floarea Reginei, pe când numele său popular, ciobănesc, era Floare de Bucegi, Floare de Colţi.

Şi a venit ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. La ora 8 dimineaţa eram în gara din Sinaia. Trenul Regal nu fusese încă tras la peron, dar forfota organizatorilor era cât se poate de vizibilă. M-am tras la adăpost, pentru că afară ningea ca-n basme şi mi-am pregătit aparatul de fotografiat de care, cam de mult timp, sunt nedespărțit. Încetul cu încetul peronul Gării Regale din Sinaia se umple de lume. Mai întâi apar reporteri şi cameramani, preocupați să prezinte întregii ţări imagini ale tradiționalei călătorii cu Trenul Regal a Familiei Regale. Apoi încep să vină oameni dornici să-i vadă şi să-i salute pe Principesa Moștenitoare Margareta şi pe Principele Radu, pe Principesa Maria şi Principele Nicolae. Se intonează Imnul Naţional şi Imnul Regal – Trăiască Regele -, apoi membrii Familiei Regale îi salută şi se întrețin preț de câteva minute bune cu cei care au venit să-i întâmpine. Este bucurie mare mai ales printre numeroșii copii aflaţi pe peronul gării. Un vis al lor se transformase în realitate. O prințesă, împreună cu suita ei, coborâse, în carne şi oase, din paginile cărților de povești pe care le auziseră de la părinții lor!

Trenul s-a pus în mişcare. Peste tot pe unde acesta s-a oprit imaginile erau aceleași. La Ploiești, Buzău, Râmnicu Sărat sau Focșani mulţi oameni veniseră de bună voie să-i vadă, să-i salute şi poate, dacă aveau puţin noroc, să dea mâna cu un membru sau altul al Casei Regale. Principesa Margareta, având de fiecare dată în mână buchetul tricolor pe care îl primise de la iubitul ei soț, Principele Radu, le zâmbea tuturor. Era o încântare să vezi dragostea cu care Principesa este întâmpinată de fiecare dată când apare în public. De multe ori, celor care se îndoiesc de necesitatea ca România să-şi recapete Monarhia Constituțională reprezentată prin MS Regele Mihai I şi de Principesa Moștenitoare Margareta le spun să încerce măcar o dată să ajungă în preajma Majestăților Lor, să simtă energia din jurul Familiei Regale, după care putem să stăm de vorbă.

A doua zi, citind postările şi articolele scrise după acest eveniment, n-am putut să nu simt o uşoară părere de rău. Cu voie sau fără voie, s-a încercat să se închidă în chingile unor cifre abstracte bucuria oamenilor de a fi în apropierea Familiei Regale. Atâţia oameni au fost prezenţi în cutare gară, atâţia în alta!

Eu am văzut şi pot să spun că am simţit pe propria-mi piele cu totul altceva. Peroanele gărilor prin care a trecut Trenul Regal erau pline până la refuz. O mulțime de oameni, probabil nefiind lăsată de Poliție şi Jandarmerie să pătrundă în apropierea trenului, s-a aşezat de-a lungul căii ferate ca să salute Familia Regală aflată în tren. Peste tot fluturau tricolorul României şi steagul Regal. De la copii ridicați pe umerii părinților până la persoane ajunse la vârste respectabile, toţi erau bucuroși de această întâlnire, toţi au simţit acea energie care există în apropierea Principesei Margareta şi a celorlalți membri ai Familiei Regale.

Un cântec, ca un clinchet de clopoțel, părea că se aude peste tot: Trăiască Regele, în pace şi onor!

Mihai VASILE

Text publicat în revista România pitorească nr. 1 (480) / 2015

Anunțuri