Lucian Clinciu
Dacă îmi mai aduc bine aminte, am descoperit maratonul montan pe la a doua ediție de EcoMarathon Moieciu de Sus, nu alergând ci privind cu încântare această frumoasă sărbătoare a oamenilor de toate vârstele și de toate meseriile, iubitori de natură în toate manifestările ei. Fie că-i timp frumos, fie că plouă, este ceață sau chiar zăpadă, fie că-i zi sau noapte, fie că alergarea se desfășoară pe 10 km, 42 km, 75 km sau chiar mai mult, fie că se aleargă o zi sau două, toți concurenții sunt mereu cu zâmbetul pe buze. Am zis concurenți? Poate nu e chiar bine. Cu toate că sunt și super-alergători care aproape întotdeauna ajung pe primele locuri, marea masă vine la aceste manifestări doar pentru a participa și a le încheia. Da, toți cei care trec linia de sosire sunt răsplătiți cu medalia „Finisher”. Foarte frumoasă ideea venită probabil și de la deviza întemeietorului Jocurilor Olimpice moderne – Pierre de Coubertin: „Cel mai important lucru (…) nu este să câștigi ci să participi, așa cum în viață nu contează triumful ci lupta. Esențial nu e să cucerești ci să lupți bine.” Continuă lectura
Într-un friguros februarie 2017, umblând pe malurile Senei, nu-mi ieșea din minte titlul unui articol al prietenului Ovidiu Blag: Shakespeare and Company, locul meu preferat din Paris. Și scria Ovidiu acolo: „Dacă în Cluj mă încântă toată strada Kogălniceanu, cu statuia Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, din Paris îmi place un alt colț, e foarte aproape de catedrala Notre Dame. E acea librărie-anticariat care se cheamă Shakespeare and Company”. 
Un e-mail venit cu ceva timp în urmă mi-a atras atenția. Era o invitație de la Ambasada Africii de Sud de la București. Un zâmbet mi-a luminat faţa. Mi-au venit în minte anii 1990-1991, atunci când, împreună cu prietenul Fane Arnăutu, încercam nici mai mult nici mai puţin decât să emigrăm în Africa de Sud! 
Astăzi, 15 decembrie 2017, în Sala Expoziționala a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion. Mincu” din Bucureşti, strada Academiei nr. 18-20 se deschide un nou salon de vinuri – VINVEST – Vin de Crăciun – Vinul, arta, design-ul sticlei, al etichetei și arhitectura cramei. 
Se lăsase noaptea chiar înainte să părăsim Macedonia așa că prima dată când am călcat pe pământ albanez nu am putut decât să bănuiesc cum arătau zonele pe care le parcurgeam. Lacul Ohrid se vedea doar ca o masă imensă, întunecată, undeva în stânga mea. Ca prin vis îmi dădeam seama că mergem pe serpentine, realizam că multe porțiuni ale drumului erau în lucru și doar atât! 
Despre turismul balnear s-a vorbit până acum și se va vorbi și de acum înainte ca despre una dintre ramurile „industriei ospeției” care, pe lângă faptul că poate fi foarte profitabilă din punct de vedere financiar, ajută și la recăpătarea sănătății pierdute a oamenilor pe lungul drum al vieții. Zâmbesc, amintindu-mi ce-mi spunea un bun prieten plecat de un timp din această lume: „Muncim la tinerețe pentru a economisi banii pe care, în amurgul vieții, îi vom cheltui pentru a ne recupera ceea ce pierdusem iremediabil cu mulți ani în urmă, sănătatea noastră!”, și atunci privesc la timpul în care și eu încercam să economisesc ceva bani, fără să mă gândesc la bătrânețe. Tangențial, auzeam de la diverse cunoștințe cuvintele: „am fost la băi și ce bine mă simt!”, dar nu le băgam în seamă. Când, totuși, mă aplecam puțin asupra lor, simțeam pregnant mirosul nămolului de la Techirghiol, sau mi se perindau prin fața ochilor imaginile bunicilor mei, aplecați sub povara anilor și a grijilor, oameni care nu simțiseră pe propria lor piele binefacerile unei cure la băi. 