„Eu Gheorghe Gr. Cantacuzino împreună cu soţia mea Ecaterina născută Băleanu, clădita-am acest castel în amintirea străbunilor şi pentru adăpostul urmașilor. 1911”.
Era pauză la Cupa Mondială de Căţărare pe Gheaţă; o pauză de două ore. Luase un răgaz binevenit şi ninsoarea care nu ne slăbea de mai bine de 14 ore. Fusese o ninsoare cu zăpadă udă, grea, care făcea crengile brazilor să se aplece periculos sub greutatea ei. Structura de escaladă se golise de concurenţi. Doar amenajatorii, suiţi într-o nacelă, lucrau intens la marcarea noilor „drumuri” care vor pune la încercare pregătirea concurenţilor calificaţi într-o fază superioară a competiţiei.
De la structură, întorcând privirea spre Zamora, dau de imaginea Castelului Cantacuzino. Plafonul foarte coborât al norilor, care se întrepătrunde cu ceaţa ridicată la câţiva zeci de metri deasupra pământului, punea şi mai tare în evidenţă frumuseţea locului ales pentru construirea Castelului Cantacuzino din Buşteni. Continuă lectura →