Etichete
Încetul cu încetul ne părăsesc toți cei care au făcut și au iubit alpinismul din tot sufletul pe tot parcursul vieții lor pământene. Dar Walter Kargel (27 iunie 1923 – 26 aprilie 2017) a făcut mai mult decât atât. Continuă lectura
27 Joi apr. 2017
Etichete
Încetul cu încetul ne părăsesc toți cei care au făcut și au iubit alpinismul din tot sufletul pe tot parcursul vieții lor pământene. Dar Walter Kargel (27 iunie 1923 – 26 aprilie 2017) a făcut mai mult decât atât. Continuă lectura
22 Vineri ian. 2016
Posted Viață
inAm primit de la domnul Ovidiu Neculai Bufnila, responsabil comunicare SOR, detalii despre un proiect de salvare a păsărilor sălbatice din București prin instalarea în parcurile orașului a mai multor hrănitori, proiect la care puteți participa și dumneavoastră.
Bucureștiul va deveni Capitala de Iarnă a Păsărilor Sălbatice, în urma unui proiect demarat joi, 21 ianuarie, de Societatea Ornitologică Română.
În mai puțin de o lună, parcurile mari din București vor avea hrănitori pentru speciile de păsări sălbatice care iernează aici. În total, vor fi instalate 30 de hrănitori, cel mai mare număr existent într-un oraș din țară. Continuă lectura
06 Vineri mart. 2015
Noua lege a vânătorii subminează fauna României
Se pare că parlamentarii noștri au o nouă problemă care nu suportă amânare. Păsările, mai ales cele cântătoare! Nouă, românilor, ne-a trebuit mult până să înțelegem că peștele prins ar trebui fotografiat și eliberat. Cât despre păsări… Continuă lectura
24 Marți feb. 2015
În ziua de 23 februarie 1990, o veste pe care doream s-o aud cât mai târziu a ajuns până la mine. Ienți Baci, bunul meu prieten, născut pe 8 noiembrie 1919, trecuse într-o altă dimensiune. A doua zi am sărit în tren și într-a treia l-am condus pe drumul spre cimitirul de deasupra orașului Turda, de unde, pentru vecie, va putea să privească spre locul pe care l-a iubit cel mai mult: Cheile Turzii!
De multe ori după 1990, parcurgând defileul, i-am simțit prezența. Nu era singur. Câteodată, venea împreună cu Bulinel sau cu Hans Gora… Altădată era însoțit de Ilie Humiță, formidabilul alpinist care-și încheiase scurta-i carieră în Colțul Sanșil, de fata care căzuse în 1952 chiar pe versantul de deasupra morii, în locul numit de atunci „la Crucea Mică”, de băiatul care rămăsese pentru vecie agățat în corzile unui rapel fatal, în surplomba din Peretele Scorușului, de Mişi Szalma şi Laci Halmagyi cei luați de avalanşă în Făgăraş sau de Eme Sabin Doctor, dispărut în Pietrele Doamnei pe când făcea un rapel și, mai de curând, de Mircea Elenin, bunul meu prieten, căzut de pe stânca de deasupra podului al doilea, în împrejurări neclare, pe când se cățăra cu un salvamontist… Marea Reuniune a Umbrelor se ține în ultimul sfârșit de săptămână al lunii noiembrie, în Cheile Turzii, la Memorialul Hans Gora. Pe de altă parte, la Marea Reuniune vin cu precizie de ceasornic elvețian, mulți dintre alpiniștii din lumea noastră care-l au ca simbol de zeci și zeci de ani pe colegul de coardă al lui Hans Gora din 1953, domnul Fülöp, cel care nu lipsește niciodată de la întâlnirea de sfârșit de toamnă.
În amintirea prietenului meu, acum câțiva ani, am scris câteva rânduri pe care vă invit să le citiți. Continuă lectura
07 Duminică dec. 2014
Etichete
Autostop, Axel Riwe, Balcic, Castelul Bran, Castelul Peles, Horezu, RDG, România
Era o vreme în care, chiar dacă doreai, nu puteai să călătorești acolo unde vedeai cu ochii. Mergeam la munte sau la mare, la noi, în România. Pe atunci am avut marea bucurie să întâlnesc, în desele mele peregrinări prin țară, oameni tineri pe care, de departe, îi recunoșteai că nu sunt români. Figuri insolite, oameni îmbrăcați nonconformist, ducând în spate rucsaci care, deși nu erau voluminoși, ascundeau în cotloanele lor toate ustensilele necesare unei aventuri mai lungi pe meleaguri necunoscute. Așa i-am întâlnit la Costinești, în 1973, pe Arnd, Thomas și Wolfgang. Ce aveau în comun toți acești nemți? Proaspăt studenți, ajunși la majorat, ei plecau din locurile lor natale, neapărat cu autostopul, până în „îndepărtata” Bulgarie, iar drumul lor trecea întotdeauna și prin România. Fie că intrau prin Nădlac sau Borș și ieșeau prin Giurgiu sau Vama Veche, ei străbăteau mulți kilometri prin țara noastră. Interesant era faptul că aproape toți plecau singuri din locurile lor de baștină. Continuă lectura
30 Duminică nov. 2014
Posted Viață
inEtichete
În ultimul timp am urmărit cu mare plăcere activitatea desfășurată în cadrul Societății Ornitologice Române. Am parcurs 25.000 km alături de Arlie, prima acvilă țipătoare mică echipată cu transmițător satelitar și 8.922 km alături, până în Siberia, de Decebal, gâsca cu gât roșu, și ea monitorizată satelitar de specialiștii SOR, dar am urmărit și montarea unor cuiburi în parcurile și pădurile din judeţul Cluj și ne-am bucurat când am văzut că 80% dintre acestea au fost ocupate. Astăzi, dintr-un nou comunicat al acestor oameni cu totul speciali care formează Societatea Ornitologică Română, am aflat că Decebal, gâsca cu gât roșu, a revenit în România.
„Ne face plăcere să vă anunțăm că Decebal, gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) monitorizată satelitar de Societatea Ornitologică Română a revenit în România pe data de 30 octombrie 2014. Și-a încheiat migrația de toamnă după 60 de zile în care a zburat peste 9.000 km, din tundra siberiană până la teritoriile de iernare din România. Continuă lectura
30 Duminică nov. 2014
Etichete
O imagine deosebită, Creasta Hans Gora sau a Colţului Crăpat cum mai este ea cunoscută, privită de sub buncărul salvamontiştilor, îmi aduce în memorie o întâmplare petrecută cu aproape șapte ani în urmă. Ceea ce am scris atunci, text apărut în revista România pitorească nr. 436 din martie 2008, puteţi citi şi dumneavoastră în continuare, dacă aveţi timp şi plăcere.