Librairie des Alpes – un loc fascinant din Paris

Etichete

Librairie des Alpes, Paris

Într-un friguros februarie 2017, umblând pe malurile Senei, nu-mi ieșea din minte titlul unui articol al prietenului Ovidiu Blag: Shakespeare and Company, locul meu preferat din Paris. Și scria Ovidiu acolo: „Dacă în Cluj mă încântă toată strada Kogălniceanu, cu statuia Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, din Paris îmi place un alt colț, e foarte aproape de catedrala Notre Dame. E acea librărie-anticariat care se cheamă Shakespeare and Company”.

Reclame

Africa de Sud, 23 de ani de libertate

Etichete

Africa de Sud, Ambasada Africii de sud la București, Bethwell Tiba, Nelson Mandela, Oliver Tambo

Un e-mail venit cu ceva timp în urmă mi-a atras atenția. Era o invitație de la Ambasada Africii de Sud de la București. Un zâmbet mi-a luminat faţa. Mi-au venit în minte anii 1990-1991, atunci când, împreună cu prietenul Fane Arnăutu, încercam nici mai mult nici mai puţin decât să emigrăm în Africa de Sud!

Domnul Kopi Kyçyku – ghidul nostru prin Albania

Etichete

Albania, Butrint, Gjirokastra, Kopi Kyçyku, Korçë, Moscopole, Pogradec, Sarandë, Tirana

Se lăsase noaptea chiar înainte să părăsim Macedonia așa că prima dată când am călcat pe pământ albanez nu am putut decât să bănuiesc cum arătau zonele pe care le parcurgeam. Lacul Ohrid se vedea doar ca o masă imensă, întunecată, undeva în stânga mea. Ca prin vis îmi dădeam seama că mergem pe serpentine, realizam că multe porțiuni ale drumului erau în lucru și doar atât!

Șase destinatii de vis pentru turism balnear

Etichete

Autoritatea Națională pentru Turism (ANT), Buziaș, Băile Herculane, Călimănești-Căciulata, Govora, Olănești, Organizația Patronală a Turismului Balnear din Romania (OPTBR), Pucioasa, Rodica Pencea, Turism balnear

Despre turismul balnear s-a vorbit până acum și se va vorbi și de acum înainte ca despre una dintre ramurile „industriei ospeției” care, pe lângă faptul că poate fi foarte profitabilă din punct de vedere financiar, ajută și la recăpătarea sănătății pierdute a oamenilor pe lungul drum al vieții. Zâmbesc, amintindu-mi ce-mi spunea un bun prieten plecat de un timp din această lume: „Muncim la tinerețe pentru a economisi banii pe care, în amurgul vieții, îi vom cheltui pentru a ne recupera ceea ce pierdusem iremediabil cu mulți ani în urmă, sănătatea noastră!”, și atunci privesc la timpul în care și eu încercam să economisesc ceva bani, fără să mă gândesc la bătrânețe. Tangențial, auzeam de la diverse cunoștințe cuvintele: „am fost la băi și ce bine mă simt!”, dar nu le băgam în seamă. Când, totuși, mă aplecam puțin asupra lor, simțeam pregnant mirosul nămolului de la Techirghiol, sau mi se perindau prin fața ochilor imaginile bunicilor mei, aplecați sub povara anilor și a grijilor, oameni care nu simțiseră pe propria lor piele binefacerile unei cure la băi.

Ammouliani – insula vacanțelor perfecte

Etichete

Grecia, Halkidiki, Insula Ammouliani, Sunrise Hotel Ammouliani

Sunrise Hotel – Ammouliani

Peninsula Halkidiki, din nordul Greciei, Macedonia Centrală, are forma unei mâini cu trei degete înconjurate de minunata Mare Egee. Insula Ammouliani se află între al doilea și al treilea braț, adică între Sithonia și brațul Athos.

Ammouliani (greacă: Αμμουλιανή) este o insulă de 5 km², situată în Halkidiki, la 120 km de Salonic, în apropiere de Muntele Athos, Golful Halkidiki, și insule cu plaje sublime, cum ar fi Alikes, Ag. Georgios, Megali Ammos, Karagatsia, dar și o mulțime de alte golfuri mici, adorabile.

Mişi Szalma – un simbol al alpinismului turdean

Etichete

Cheile Turzii, Grig Bodea, Memorial Miși Szalma, salvamont, Toma Boerescu

Miși Szalma

În anul 2012, Memorialul Mişi Szalma a fost organizat fără concursuri, fără alergări pe pereţi, fără clasamente. Participanții au avut astfel posibilitatea să se bucure de frumuseţea căţărării şi să se gândească, măcar în treacăt, la Mişi, cel în memoria căruia, an de an, se desfăşoară această întâlnire din cel de-al treilea sfârşit de săptămână al lunii septembrie.
Vremea, puţin ispititoare, nu mă îndemna să plec spre campingul de la intrarea Hăşdatelor în Cheile Turzii. De undeva, de deasupra pădurii de pini, cerul se arăta negru, acoperit de nori grei. „De acolo vine ploaia noastră”, îmi spunea lenți Baci, cu vreo 25 de ani în urmă!

Festival thailandez în București

Etichete

Ambasada Regală a Thailandei la București, Festivalul thailandez București, Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Thailanda

Doamna Kanwana Hemkamon – primul secretar al Ambasadei Regale a Thailandei la București, împreună cu domnul Bogdan Gligor – directorul agenției de turism Atlantic Tour

În perioada 15-17 mai 2015 se desfășoară Festivalul thailandez București, organizat de Ambasada Regală a Thailandei la București și de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, în colaborare cu Echipa Thailanda în România.

Dacă ziua de vineri este dedicată invitaților, sâmbătă și duminică toți cei care vor avea plăcerea să vină la Muzeul Satului vor putea participa la un spectacol cultural thailandez, vor putea degusta mâncăruri tradiționale thailandeze, vor putea cumpăra produsele thailandeze și-și vor putea bucura ochii vizitând o expoziție de fotografii reprezentative pentru turismul din această minunată țară supranumită și Țara Surâsului!

Barza din Schitu Golești

Etichete

Barză, Schitu Golești, Societatea Ornitologică Română

Am primit de la Societatea Ornitologică Română un comunicat care se referă la mutarea cuibului de barză din localitatea Schitu Golești. Având în vedere că domniile lor nu au atașat și o imagine cu respectivul cuib voi posta o fotografie pe care am făcut-o lângă Cheile Turzii, dar și o galerie de fotografii din vestita localitate Dumbrăvioara, acolo unde, în ploioasa primăvară a anului 2011, berzele erau urmărite cu ajutorul unei camere de filmat așezată deasupra cuibului. Am încercat să accesez site-ul respectiv dar, la adresa pe care o știam, filmarea nu mai este prezentă.

Ienți Baci, o legendă a Cheilor Turzii

Etichete

Cheile Turzii, Ienți Baci, Traseul Memorial Ienți Baci

În ziua de 23 februarie 1990, o veste pe care doream s-o aud cât mai târziu a ajuns până la mine. Ienți Baci, bunul meu prieten, trecuse într-o altă dimensiune. A doua zi am sărit în tren și într-a treia l-am condus pe drumul spre cimitirul de deasupra orașului Turda, de unde, pentru vecie, va putea să privească spre locul pe care l-a iubit cel mai mult: Cheile Turzii!

De multe ori, după 1990, parcurgând defileul, i-am simțit prezența. Nu era singur. Câteodată, venea împreună cu Bulinel sau cu Hans Gora… Altădată, era însoțit de Ilie Humiță, formidabilul alpinist care-și încheiase scurta-i carieră în Colțul Sanșil, de fata care căzuse în 1952 chiar pe versantul de deasupra morii, în locul numit de atunci „la Crucea Mică”, de băiatul care rămăsese pentru vecie agățat în corzile unui rapel fatal, în surplomba din Peretele Scorușului, de Mişi Szalma şi Laci Halmagyi cei luați de avalanşă în Făgăraş sau de Eme Sabin Doctor cel dispărut în Pietrele Doamnei pe când făcea un rapel. Marea Reuniune a Umbrelor se ține în ultimul sfârșit de săptămână al lunii noiembrie, în Cheile Turzii, la Memorialul Hans Gora. Pe de altă parte, la Marea Reuniune, vin cu precizie de ceasornic elvețian, mulți dintre alpiniștii din lumea noastră, care-l au ca simbol, de zeci și zeci de ani, pe colegul de coardă al lui Hans Gora din 1953, domnul Fülöp, cel care nu lipsește niciodată de la întâlnirea din sfârșitul toamnei.

În amintirea prietenului meu, acum câțiva ani, am scris câteva rânduri pe care vă invit să le citiți.

Prin Turcia, de la agonie la extaz!

Etichete

Ararat, Dogubayazit, dr. Mustafa Taner Bostanci, dr. Muzaffer Çakmak, Erzincan, Erzincan Devlet Hastanesi, Gürbüz Turan, Turcia

Ararat. Tabăra II – 4.200 m

Eram în cea de-a treia zi de urcat pe pantele înclinate şi pline de bolovani ale muntelui Ararat, în ziua în care ar fi trebuit să ajung pe vârf. În miez de noapte ne trezise, cu urlete ciudate, ghidul nostru, Memet Çimrin. Când m-am uitat la ceas era doar ora 23,30. M-am băgat din nou în sac, dar urletele au continuat. Până la urmă, împreună cu Gabi, am ieşit din cort şi ne-am pregătit de plecare. Când l-am căutat pe Memet, l-am găsit dormind tun. Probabil că realizase şi el cât era ora!