Șase destinatii de vis pentru turism balnear

Etichete

Autoritatea Națională pentru Turism (ANT), Buziaș, Băile Herculane, Călimănești-Căciulata, Govora, Olănești, Organizația Patronală a Turismului Balnear din Romania (OPTBR), Pucioasa, Rodica Pencea, Turism balnear

Despre turismul balnear s-a vorbit până acum și se va vorbi și de acum înainte ca despre una dintre ramurile „industriei ospeției” care, pe lângă faptul că poate fi foarte profitabilă din punct de vedere financiar, ajută și la recăpătarea sănătății pierdute a oamenilor pe lungul drum al vieții. Zâmbesc, amintindu-mi ce-mi spunea un bun prieten plecat de un timp din această lume: „Muncim la tinerețe pentru a economisi banii pe care, în amurgul vieții, îi vom cheltui pentru a ne recupera ceea ce pierdusem iremediabil cu mulți ani în urmă, sănătatea noastră!”, și atunci privesc la timpul în care și eu încercam să economisesc ceva bani, fără să mă gândesc la bătrânețe. Tangențial, auzeam de la diverse cunoștințe cuvintele: „am fost la băi și ce bine mă simt!”, dar nu le băgam în seamă. Când, totuși, mă aplecam puțin asupra lor, simțeam pregnant mirosul nămolului de la Techirghiol, sau mi se perindau prin fața ochilor imaginile bunicilor mei, aplecați sub povara anilor și a grijilor, oameni care nu simțiseră pe propria lor piele binefacerile unei cure la băi.

Ammouliani – insula vacanțelor perfecte

Etichete

Grecia, Halkidiki, Insula Ammouliani, Sunrise Hotel Ammouliani

Sunrise Hotel – Ammouliani

Peninsula Halkidiki, din nordul Greciei, Macedonia Centrală, are forma unei mâini cu trei degete înconjurate de minunata Mare Egee. Insula Ammouliani se află între al doilea și al treilea braț, adică între Sithonia și brațul Athos.

Ammouliani (greacă: Αμμουλιανή) este o insulă de 5 km², situată în Halkidiki, la 120 km de Salonic, în apropiere de Muntele Athos, Golful Halkidiki, și insule cu plaje sublime, cum ar fi Alikes, Ag. Georgios, Megali Ammos, Karagatsia, dar și o mulțime de alte golfuri mici, adorabile.

Mişi Szalma – un simbol al alpinismului turdean

Etichete

Cheile Turzii, Grig Bodea, Memorial Miși Szalma, salvamont, Toma Boerescu

Miși Szalma

În anul 2012, Memorialul Mişi Szalma a fost organizat fără concursuri, fără alergări pe pereţi, fără clasamente. Participanții au avut astfel posibilitatea să se bucure de frumuseţea căţărării şi să se gândească, măcar în treacăt, la Mişi, cel în memoria căruia, an de an, se desfăşoară această întâlnire din cel de-al treilea sfârşit de săptămână al lunii septembrie.
Vremea, puţin ispititoare, nu mă îndemna să plec spre campingul de la intrarea Hăşdatelor în Cheile Turzii. De undeva, de deasupra pădurii de pini, cerul se arăta negru, acoperit de nori grei. „De acolo vine ploaia noastră”, îmi spunea lenți Baci, cu vreo 25 de ani în urmă!

Festival thailandez în București

Etichete

Ambasada Regală a Thailandei la București, Festivalul thailandez București, Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Thailanda

Doamna Kanwana Hemkamon – primul secretar al Ambasadei Regale a Thailandei la București, împreună cu domnul Bogdan Gligor – directorul agenției de turism Atlantic Tour

În perioada 15-17 mai 2015 se desfășoară Festivalul thailandez București, organizat de Ambasada Regală a Thailandei la București și de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, în colaborare cu Echipa Thailanda în România.

Dacă ziua de vineri este dedicată invitaților, sâmbătă și duminică toți cei care vor avea plăcerea să vină la Muzeul Satului vor putea participa la un spectacol cultural thailandez, vor putea degusta mâncăruri tradiționale thailandeze, vor putea cumpăra produsele thailandeze și-și vor putea bucura ochii vizitând o expoziție de fotografii reprezentative pentru turismul din această minunată țară supranumită și Țara Surâsului!

Barza din Schitu Golești

Etichete

Barză, Schitu Golești, Societatea Ornitologică Română

Am primit de la Societatea Ornitologică Română un comunicat care se referă la mutarea cuibului de barză din localitatea Schitu Golești. Având în vedere că domniile lor nu au atașat și o imagine cu respectivul cuib voi posta o fotografie pe care am făcut-o lângă Cheile Turzii, dar și o galerie de fotografii din vestita localitate Dumbrăvioara, acolo unde, în ploioasa primăvară a anului 2011, berzele erau urmărite cu ajutorul unei camere de filmat așezată deasupra cuibului. Am încercat să accesez site-ul respectiv dar, la adresa pe care o știam, filmarea nu mai este prezentă.

Ienți Baci, o legendă a Cheilor Turzii

Etichete

Cheile Turzii, Ienți Baci, Traseul Memorial Ienți Baci

În ziua de 23 februarie 1990, o veste pe care doream s-o aud cât mai târziu a ajuns până la mine. Ienți Baci, bunul meu prieten, trecuse într-o altă dimensiune. A doua zi am sărit în tren și într-a treia l-am condus pe drumul spre cimitirul de deasupra orașului Turda, de unde, pentru vecie, va putea să privească spre locul pe care l-a iubit cel mai mult: Cheile Turzii!

De multe ori, după 1990, parcurgând defileul, i-am simțit prezența. Nu era singur. Câteodată, venea împreună cu Bulinel sau cu Hans Gora… Altădată, era însoțit de Ilie Humiță, formidabilul alpinist care-și încheiase scurta-i carieră în Colțul Sanșil, de fata care căzuse în 1952 chiar pe versantul de deasupra morii, în locul numit de atunci „la Crucea Mică”, de băiatul care rămăsese pentru vecie agățat în corzile unui rapel fatal, în surplomba din Peretele Scorușului, de Mişi Szalma şi Laci Halmagyi cei luați de avalanşă în Făgăraş sau de Eme Sabin Doctor cel dispărut în Pietrele Doamnei pe când făcea un rapel. Marea Reuniune a Umbrelor se ține în ultimul sfârșit de săptămână al lunii noiembrie, în Cheile Turzii, la Memorialul Hans Gora. Pe de altă parte, la Marea Reuniune, vin cu precizie de ceasornic elvețian, mulți dintre alpiniștii din lumea noastră, care-l au ca simbol, de zeci și zeci de ani, pe colegul de coardă al lui Hans Gora din 1953, domnul Fülöp, cel care nu lipsește niciodată de la întâlnirea din sfârșitul toamnei.

În amintirea prietenului meu, acum câțiva ani, am scris câteva rânduri pe care vă invit să le citiți.

Prin Turcia, de la agonie la extaz!

Etichete

Ararat, Dogubayazit, dr. Mustafa Taner Bostanci, dr. Muzaffer Çakmak, Erzincan, Erzincan Devlet Hastanesi, Gürbüz Turan, Turcia

Ararat. Tabăra II – 4.200 m

Eram în cea de-a treia zi de urcat pe pantele înclinate şi pline de bolovani ale muntelui Ararat, în ziua în care ar fi trebuit să ajung pe vârf. În miez de noapte ne trezise, cu urlete ciudate, ghidul nostru, Memet Çimrin. Când m-am uitat la ceas era doar ora 23,30. M-am băgat din nou în sac, dar urletele au continuat. Până la urmă, împreună cu Gabi, am ieşit din cort şi ne-am pregătit de plecare. Când l-am căutat pe Memet, l-am găsit dormind tun. Probabil că realizase şi el cât era ora!

Reinhold Messner îl omagiază pe Walter Bonatti

Etichete

Chamonix, Editura Guerin, Pierre Mazeaud, Reinhold Messner, Sandro Filippini, Walter Bonatti

Sâmbătă, 20 decembrie, ora 21,00, la Chamonix, se lansează versiunea franceză a cărții „Walter Bonatti, mon frère de coeur” scrisă de Reinhold Messner împreună cu Sandro Filippini și apărută la editura Guerin.

Referitor la această carte, citesc pe site-ul editurii Guerin din Chamonix:

Prietenul meu, Axel Riwe, sau cum să călătorești singur!

Etichete

Autostop, Axel Riwe, Balcic, Castelul Bran, Castelul Peles, Horezu, RDG, România

Era o vreme în care, chiar dacă doreai, nu puteai să călătorești acolo unde vedeai cu ochii. Mergeam la munte sau la mare, la noi, în România. Pe atunci am avut marea bucurie să întâlnesc, în desele mele peregrinări prin țară, oameni tineri pe care, de departe, îi recunoșteai că nu sunt români. Figuri insolite, oameni îmbrăcați nonconformist, ducând în spate rucsaci care, deși nu erau voluminoși, ascundeau în cotloanele lor toate ustensilele necesare unei aventuri mai lungi pe meleaguri necunoscute. Așa i-am întâlnit la Costinești, în 1973, pe Arnd, Thomas și Wolfgang. Ce aveau în comun toți acești nemți? Proaspăt studenți, ajunși la majorat, ei plecau din locurile lor natale, neapărat cu autostopul, până în „îndepărtata” Bulgarie, iar drumul lor trecea întotdeauna și prin România. Fie că intrau prin Nădlac sau Borș și ieșeau prin Giurgiu sau Vama Veche, ei străbăteau mulți kilometri prin țara noastră. Interesant era faptul că aproape toți plecau singuri din locurile lor de baștină.

Castelul Cantacuzino din Buşteni – moștenirea Nababului

Etichete

Bușteni, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Nababul, Valea Prahovei, Zamora

„Eu Gheorghe Gr. Cantacuzino împreună cu soţia mea Ecaterina născută Băleanu, clădita-am acest castel în amintirea străbunilor şi pentru adăpostul urmașilor. 1911”.

Era pauză la Cupa Mondială de Căţărare pe Gheaţă; o pauză de două ore. Luase un răgaz binevenit şi ninsoarea care nu ne slăbea de mai bine de 14 ore. Fusese o ninsoare cu zăpadă udă, grea, care făcea crengile brazilor să se aplece periculos sub greutatea ei. Structura de escaladă se golise de concurenţi. Doar amenajatorii, suiţi într-o nacelă, lucrau intens la marcarea noilor „drumuri” care vor pune la încercare pregătirea concurenţilor calificaţi într-o fază superioară a competiţiei.

De la structură, întorcând privirea spre Zamora, dau de imaginea Castelului Cantacuzino. Plafonul foarte coborât al norilor, care se întrepătrunde cu ceaţa ridicată la câţiva zeci de metri deasupra pământului, punea şi mai tare în evidenţă frumuseţea locului ales pentru construirea Castelului Cantacuzino din Buşteni.