Etichete
Grupul folcloric Haiducii din Amărăști (Vâlcea), Iancu Jianu, profesor Alexandru Sârbu, Tudor Vladimirescu, Valea Pesceanei
Adevăruri despre vii şi vinuri, povești cu panduri şi haiduci, dar şi Grupul folcloric Haiducii din Amărăști (Vâlcea), format din prieteni foarte buni (frați-haiduci) au fost argumentele care ne-au făcut să acceptăm instantaneu invitația pe care prietenul Florin Albu ne-a făcut-o, de a participa la un infotur de excepție.
Grupul folcloric Haiducii din Amărăști (Vâlcea)
Reclame
Într-un friguros februarie 2017, umblând pe malurile Senei, nu-mi ieșea din minte titlul unui articol al prietenului Ovidiu Blag: Shakespeare and Company, locul meu preferat din Paris. Și scria Ovidiu acolo: „Dacă în Cluj mă încântă toată strada Kogălniceanu, cu statuia Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, din Paris îmi place un alt colț, e foarte aproape de catedrala Notre Dame. E acea librărie-anticariat care se cheamă Shakespeare and Company”. 
Un e-mail venit cu ceva timp în urmă mi-a atras atenția. Era o invitație de la Ambasada Africii de Sud de la București. Un zâmbet mi-a luminat faţa. Mi-au venit în minte anii 1990-1991, atunci când, împreună cu prietenul Fane Arnăutu, încercam nici mai mult nici mai puţin decât să emigrăm în Africa de Sud! 
Se lăsase noaptea chiar înainte să părăsim Macedonia așa că prima dată când am călcat pe pământ albanez nu am putut decât să bănuiesc cum arătau zonele pe care le parcurgeam. Lacul Ohrid se vedea doar ca o masă imensă, întunecată, undeva în stânga mea. Ca prin vis îmi dădeam seama că mergem pe serpentine, realizam că multe porțiuni ale drumului erau în lucru și doar atât! 
Despre turismul balnear s-a vorbit până acum și se va vorbi și de acum înainte ca despre una dintre ramurile „industriei ospeției” care, pe lângă faptul că poate fi foarte profitabilă din punct de vedere financiar, ajută și la recăpătarea sănătății pierdute a oamenilor pe lungul drum al vieții. Zâmbesc, amintindu-mi ce-mi spunea un bun prieten plecat de un timp din această lume: „Muncim la tinerețe pentru a economisi banii pe care, în amurgul vieții, îi vom cheltui pentru a ne recupera ceea ce pierdusem iremediabil cu mulți ani în urmă, sănătatea noastră!”, și atunci privesc la timpul în care și eu încercam să economisesc ceva bani, fără să mă gândesc la bătrânețe. Tangențial, auzeam de la diverse cunoștințe cuvintele: „am fost la băi și ce bine mă simt!”, dar nu le băgam în seamă. Când, totuși, mă aplecam puțin asupra lor, simțeam pregnant mirosul nămolului de la Techirghiol, sau mi se perindau prin fața ochilor imaginile bunicilor mei, aplecați sub povara anilor și a grijilor, oameni care nu simțiseră pe propria lor piele binefacerile unei cure la băi. 
