În ziua de 23 februarie 1990, o veste pe care doream s-o aud cât mai târziu a ajuns până la mine. Ienți Baci, bunul meu prieten, născut pe 8 noiembrie 1919, trecuse într-o altă dimensiune. A doua zi am sărit în tren și într-a treia l-am condus pe drumul spre cimitirul de deasupra orașului Turda, de unde, pentru vecie, va putea să privească spre locul pe care l-a iubit cel mai mult: Cheile Turzii!
De multe ori după 1990, parcurgând defileul, i-am simțit prezența. Nu era singur. Câteodată, venea împreună cu Bulinel sau cu Hans Gora… Altădată era însoțit de Ilie Humiță, formidabilul alpinist care-și încheiase scurta-i carieră în Colțul Sanșil, de fata care căzuse în 1952 chiar pe versantul de deasupra morii, în locul numit de atunci „la Crucea Mică”, de băiatul care rămăsese pentru vecie agățat în corzile unui rapel fatal, în surplomba din Peretele Scorușului, de Mişi Szalma şi Laci Halmagyi cei luați de avalanşă în Făgăraş sau de Eme Sabin Doctor, dispărut în Pietrele Doamnei pe când făcea un rapel și, mai de curând, de Mircea Elenin, bunul meu prieten, căzut de pe stânca de deasupra podului al doilea, în împrejurări neclare, pe când se cățăra cu un salvamontist… Marea Reuniune a Umbrelor se ține în ultimul sfârșit de săptămână al lunii noiembrie, în Cheile Turzii, la Memorialul Hans Gora. Pe de altă parte, la Marea Reuniune vin cu precizie de ceasornic elvețian, mulți dintre alpiniștii din lumea noastră care-l au ca simbol de zeci și zeci de ani pe colegul de coardă al lui Hans Gora din 1953, domnul Fülöp, cel care nu lipsește niciodată de la întâlnirea de sfârșit de toamnă.
În amintirea prietenului meu, acum câțiva ani, am scris câteva rânduri pe care vă invit să le citiți. Continuă lectura
