Ammouliani – o insulă mică, o vacanță perfectă

Etichete

Grecia, Halkidiki, Insula Ammouliani, Sun Rise Hotel

 

Cu cele trei brațe ale sale, peninsula Halkidiki, din nordul Greciei, Macedonia Centrală, se aseamănă cu o palmă cu trei degete, tandru îmbrățișată de legendara Mare Egee. Ammouliani, singura insulă din Golful Athos, este strategic plasată între brațele Sithonia și Athos. Ammouliani (în greacă: Αμμουλιανή) este o insulă de nici 5 km², cu 5-600 de locuitori permanenți, la 130 km de Salonic. Până în primul pătrar al secolului XX, vreme de aproape un mileniu, a fost metocul Mânăstirii athoniene Vatopedu. În 1925, insula a fost încredințată refugiaților greci veniți din arhipelagul Marmarean al Propontidelor, respectiv din insulele Galleme, Passalimani sau Skoupia, ca urmare a acordului de schimb de populații stabilit, după încheierea războiului greco-turc (1919-1922), prin Tratatul de la Lausanne.

Răsărit de soare la Ammouliani

Etichete

Ținutul Sfântului Munte Athos, Insula Ammouliani, Sun Rise Hotel

Când, în 2010, ajungeam în Ouranopolis, orășel stațiune de la granița cu Ținutul Sfântului Munte Athos, sau când închiriasem o barcă de la baza complexului hotelier Aristoteles pentru a face o plimbare spre mica insulă Ammouliani aflată în apropierea zonei continentale, nu m-am gândit că va veni o vreme în care nu numai că voi pune piciorul pe acest petic de pământ, dar voi petrece cu plăcere multe zile alături de buni prieteni greci.

Ammouliani – insula vacanțelor perfecte

Etichete

Grecia, Halkidiki, Insula Ammouliani, Sunrise Hotel Ammouliani

Sunrise Hotel – Ammouliani

Peninsula Halkidiki, din nordul Greciei, Macedonia Centrală, are forma unei mâini cu trei degete înconjurate de minunata Mare Egee. Insula Ammouliani se află între al doilea și al treilea braț, adică între Sithonia și brațul Athos.

Ammouliani (greacă: Αμμουλιανή) este o insulă de 5 km², situată în Halkidiki, la 120 km de Salonic, în apropiere de Muntele Athos, Golful Halkidiki, și insule cu plaje sublime, cum ar fi Alikes, Ag. Georgios, Megali Ammos, Karagatsia, dar și o mulțime de alte golfuri mici, adorabile.

Târgul de Turism al României, sau cum să vezi lumea cu 10 lei!

Etichete

Autoritatea Națională de Turism, Grecia, Maramureș, România, Romexpo, Târgul de Turism al României

S-a tras cortina peste cea de-a 35-a ediție a Târgului de Turism al României, Acesta a rămas și în 2016 „locul ideal de prezentare a celor mai interesante oferte și atracţii turistice, atât din România, cât și din străinătate, incluzând: turismul cultural, rural sau de business, turismul de tratament, destinațiile exotice, croazierele și turismul de aventură”, așa cum citesc pe site-ul oficial al TTR. Despre participanți am scris aici. Am așteptat, însă, cu nerăbdare, un comunicat al organizatorilor prin care să ne fie anunțat numărul de vizitatori. Acesta, însă, n-a sosit.

Festival thailandez în București

Etichete

Ambasada Regală a Thailandei la București, Festivalul thailandez București, Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Thailanda

Doamna Kanwana Hemkamon – primul secretar al Ambasadei Regale a Thailandei la București, împreună cu domnul Bogdan Gligor – directorul agenției de turism Atlantic Tour

În perioada 15-17 mai 2015 se desfășoară Festivalul thailandez București, organizat de Ambasada Regală a Thailandei la București și de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, în colaborare cu Echipa Thailanda în România.

Dacă ziua de vineri este dedicată invitaților, sâmbătă și duminică toți cei care vor avea plăcerea să vină la Muzeul Satului vor putea participa la un spectacol cultural thailandez, vor putea degusta mâncăruri tradiționale thailandeze, vor putea cumpăra produsele thailandeze și-și vor putea bucura ochii vizitând o expoziție de fotografii reprezentative pentru turismul din această minunată țară supranumită și Țara Surâsului!

EcoMarathon, Moieciu de Sus, 9 mai 2015

Etichete

EcoMarathon, Moieciu de Sus

Maratonul de la Moieciu de Sus stă să înceapă. Privind în trecut, cu mare plăcere îmi amintesc ediția din 2010. Fusese o zi de început de mai, foarte frumoasă, cu puzderie de oameni, alergători și spectatori, cu soare și flori jos, în sat, cu  soare și zăpadă, sus, pe crestele munților! Pe atunci, auzisem puține lucruri despre aceste alergări montane.

Barza din Schitu Golești

Etichete

Barză, Schitu Golești, Societatea Ornitologică Română

Am primit de la Societatea Ornitologică Română un comunicat care se referă la mutarea cuibului de barză din localitatea Schitu Golești. Având în vedere că domniile lor nu au atașat și o imagine cu respectivul cuib voi posta o fotografie pe care am făcut-o lângă Cheile Turzii, dar și o galerie de fotografii din vestita localitate Dumbrăvioara, acolo unde, în ploioasa primăvară a anului 2011, berzele erau urmărite cu ajutorul unei camere de filmat așezată deasupra cuibului. Am încercat să accesez site-ul respectiv dar, la adresa pe care o știam, filmarea nu mai este prezentă.

Ienți Baci, o legendă a Cheilor Turzii

Etichete

Cheile Turzii, Ienți Baci, Traseul Memorial Ienți Baci

În ziua de 23 februarie 1990, o veste pe care doream s-o aud cât mai târziu a ajuns până la mine. Ienți Baci, bunul meu prieten, trecuse într-o altă dimensiune. A doua zi am sărit în tren și într-a treia l-am condus pe drumul spre cimitirul de deasupra orașului Turda, de unde, pentru vecie, va putea să privească spre locul pe care l-a iubit cel mai mult: Cheile Turzii!

De multe ori, după 1990, parcurgând defileul, i-am simțit prezența. Nu era singur. Câteodată, venea împreună cu Bulinel sau cu Hans Gora… Altădată, era însoțit de Ilie Humiță, formidabilul alpinist care-și încheiase scurta-i carieră în Colțul Sanșil, de fata care căzuse în 1952 chiar pe versantul de deasupra morii, în locul numit de atunci „la Crucea Mică”, de băiatul care rămăsese pentru vecie agățat în corzile unui rapel fatal, în surplomba din Peretele Scorușului, de Mişi Szalma şi Laci Halmagyi cei luați de avalanşă în Făgăraş sau de Eme Sabin Doctor cel dispărut în Pietrele Doamnei pe când făcea un rapel. Marea Reuniune a Umbrelor se ține în ultimul sfârșit de săptămână al lunii noiembrie, în Cheile Turzii, la Memorialul Hans Gora. Pe de altă parte, la Marea Reuniune, vin cu precizie de ceasornic elvețian, mulți dintre alpiniștii din lumea noastră, care-l au ca simbol, de zeci și zeci de ani, pe colegul de coardă al lui Hans Gora din 1953, domnul Fülöp, cel care nu lipsește niciodată de la întâlnirea din sfârșitul toamnei.

În amintirea prietenului meu, acum câțiva ani, am scris câteva rânduri pe care vă invit să le citiți.

Prin Turcia, de la agonie la extaz!

Etichete

Ararat, Dogubayazit, dr. Mustafa Taner Bostanci, dr. Muzaffer Çakmak, Erzincan, Erzincan Devlet Hastanesi, Gürbüz Turan, Turcia

Ararat. Tabăra II – 4.200 m

Eram în cea de-a treia zi de urcat pe pantele înclinate şi pline de bolovani ale muntelui Ararat, în ziua în care ar fi trebuit să ajung pe vârf. În miez de noapte ne trezise, cu urlete ciudate, ghidul nostru, Memet Çimrin. Când m-am uitat la ceas era doar ora 23,30. M-am băgat din nou în sac, dar urletele au continuat. Până la urmă, împreună cu Gabi, am ieşit din cort şi ne-am pregătit de plecare. Când l-am căutat pe Memet, l-am găsit dormind tun. Probabil că realizase şi el cât era ora!

Mâini de aur

Etichete

Ceramică de Horezu, Diana și Gabriel, Horezu, Satul Olari

Ceramica de Horezu este inconfundabilă. Mi s-a întâmplat ca trecând prin centrul Bucureștiului să văd această ceramică în vitrinele unor magazine de lux. Trec pe lângă faptul că intrând în magazin și întrebând dacă au ceramică de Horezu, primesc un răspuns halucinant: Nu știu, avem numai din aceasta!, îmi spune o domnișoară! Cu toate acestea, răspunsul ei nu m-a mirat. Eram obișnuit cu ignoranța frumoaselor fete din spatele tejghelelor. Nu mi s-a întâmplat doar acolo. Am întâlnit același lucru la multe alte prezentări. Dar, nu vreau să intru acum în amănunte. Poate altădată…