Etichete

, , ,


 IMG_1321

Cu cele trei brațe ale sale, peninsula Halkidiki, din nordul Greciei, Macedonia Centrală, se aseamănă cu o palmă cu trei degete, tandru îmbrățișată de legendara Mare Egee. Ammouliani, singura insulă din Golful Athos, este strategic plasată între brațele Sithonia și Athos. Ammouliani (în greacă: Αμμουλιανή) este o insulă de nici 5 km², cu 5-600 de locuitori permanenți, la 130 km de Salonic. Până în primul pătrar al secolului XX, vreme de aproape un mileniu, a fost metocul Mânăstirii athoniene Vatopedu. În 1925, insula a fost încredințată refugiaților greci veniți din arhipelagul Marmarean al Propontidelor, respectiv din insulele Galleme, Passalimani sau Skoupia, ca urmare a acordului de schimb de populații stabilit, după încheierea războiului greco-turc (1919-1922), prin Tratatul de la Lausanne.

IMG_0809Ajungând în preajma Sfântului Munte și furat, poate, de priveliștea impunătoarei sale piramide, este ușor să treci cu vederea peste mica insulă Ammouliani. Între Stagira, orășelul unde, acum exact 2400 de ani, în 384 î.Hr., s-a născut Aristotel, și Ouranopolis, ultima așezare dinainte de granița cu republica monahală a Athosului, privirea îți este atrasă mai degrabă de numeroasele hoteluri răspândite pe faleză, de cochetele magazine cu suveniruri sau de coada imensă care se formează în fiecare dimineață la casa unde se vând bilete pelerinilor care se îndreaptă către capitala Careia (Karyes) și de acolo spre toate mânăstirile din Sfântul Munte, decât de puținele vile pe care le poți observa, spre apus, în depărtare, pe Ammouliani. A trebuit să vină Târgul de Turism al României, ediția 2015/2016, pentru ca dragii noștri prieteni – Katerina Tsakni și Nikitas Martigakis – să ne dezvăluie ademenitor frumusețile de vis ale insulei Ammouliani. Firesc, am decis să ajungem grabnic pe insula branduită cu un motto scurt, dar deplin acoperitor: „O insulă mică, o vacanță perfectă”.

IMG_0802Și iată-ne, la început de sezon 2016, pornind spre Grecia, spre Peninsula Athos, spre hotelul Sun Rise din Ammouliani. Puținele imagini pe care le descoperiserăm pe net ne-au mărit dorința de a cunoaște mai îndeaproape acest Eden turistic, apropiat de România, de București (circa 760 km, așadar, mai puțin de un rezervor plin). Intrând pe înserat în hotelul familiei Tsakni și reîntâlnindu-i pe Katerina și Nikitas am simțit, din nou, că în Grecia românii sunt primiți nu ca niște turiști obișnuiți, ci ca vechi prieteni! Apoi, a venit primul contact cu grădina hotelului, cu florile frumos colorate, cu priveliștea unică spre marea aflată la o zvârlitură de băț, imagine din care nu lipsea silueta, pierdută într-o ceață diafană, a maiestuosului munte Athos… Se înnoptase de-a binelea când am ieșit să admirăm orășelul-stațiune, să ne plimbăm pe străzile în pantă, să ajungem pe cochetul platoul central – agora urbei – unde se află biserica Sf. Nicolae și micul muzeu local, sau să poposim la prima tavernă, să mâncăm gustosul lor gyros și să bem un pahar de Retsina, nepot bun, firește, de-al vinului cu care se dedulcea și Aristotel Stagiritul.

IMG_1038Despre Ammouliani sunt multe de spus. În primul rând, este un loc deosebit de liniștit, unde îți poți petrece o vacanță de neuitat la mirifica Mare Egee. O mare unică, etalând toată gama de culori, de la albastru deschis la verde închis, atât de curată, de limpede, încât poți vedea prin ea până la adâncimi incredibile, dar și insula-i unicat – Ammouliani, cu plajele sale cu nisip din cel mai fin, cu micile sale crânguri luxuriante de pini, chiparoși, măslini, bordate protector cu cactuși, cu frumoasele sale hoteluri, campingul primitor și, nu în ultimul rând, tavernele-i ispititoare. Aici, normal, odată ce ne aflăm într-una din cele mai bogate zone piscicole ale Greciei, la loc de cinste sunt rețetele bazate pe pește sau fructe de mare, dar gurmanzii și gurmeții pretențioși își pot delecta papilele gustative și cu multe alte rețete tradiționale, din porc, vițel, miel sau legume, precum laborioasa și delicioasa „Papoutsakis”, (gătită cu dăruire și har, pentru turiștii dragi, de doamna Heleni, mama Katerinei). Desigur, toate din belșug stropite cu binecuvântate vinuri athoniene, cu ouzo sau tsipuro, ca să ne menținem în îmbietorul registru local.

IMG_0911Acum aproape 90 de ani, a fost deschisă în Ammouliani prima tavernă, Janis, care și azi este cea mai apreciată, apoi au început să apară, pentru toate gusturile și toate buzunarele, pensiunile – studios -, cum le numesc grecii, dar și hotelurile, care de care mai frumoase, mai elegante, mai primitoare. Bineînțeles, Sun Rise Hotel, gazda noastră, ne-a încântat cel mai mult, asta neînsemnând că hotelurile Ammouliani, Thalasa, Helianthus Guesthouse, Ismini, Aloe sau Pansion Eleni, și nu numai, nu-ți oferă plăcerile unui sejur de neuitat. La prețuri ultra atractive, atât în extrasezon, cât și în sezon, și cu numeroase și diverse facilități pentru toți turiștii.

IMG_1787Începuturile turismului în Ammouliani sunt  relativ recente, mai ales din cauza lipsei – pân-acum vreo 10 ani – unei surse adecvate de apă potabilă. În fapt, problema apei s-a rezolvat prin aducerea ei printr-o conductă care unește, pe sub apele Mării Egee, continentul cu insula. De asemenea, un feribot modern face ritmic naveta între Tripiti și Ammouliani, în mai puțin de 20 de minute, cu un preț modic: 2 euro pentru o persoană și 10 euro pentru o mașină!

IMG_0897Ammouliani are 23 de plaje, mai mari sau mai mici, mai sălbatice, sau mai amenajate, toate încântătoare, multe țărmurind intim golfuri mici, adorabile. Pentru noi, cele mai apropiate un fel de-a zice, aici toate fiind… apropiate) plaje au fost: Agios Giorgios, Alikes, Porto Agio, Drenia sau Karagatsia, dar și celelalte au nisip fin și o apă atât de limpede, de curată încât pare ireală. Sezonul turistic începe în luna mai și se termină la mijlocul lui octombrie. 40% dintre turiști sunt din Bulgaria, 30%, din România, 10% sunt din Serbia, o zecime sunt greci, iar alte 10 procente sunt cei din Germania, Rusia, Franța, Marea Britanie etc.

IMG_1140Vizitarea muzeului și participarea la slujba de duminică de la biserică n-ar trebui ratate, pentru că astfel ți-i aduci mai aproape de suflet pe ospitalierii insulari. Și dacă ai noroc, așa cum am avut noi, să participi la unele dintre numeroasele lor serbări tradiționale sau la vreun festival folcloric sau gastronomic de un pitoresc aparte, ai toate motivele să pleci cu regrete de aici, cu promisiunea fermă că, nu peste mult timp, vei reveni pe această insulă a vacanțelor perfecte, unde, fără doar și poate, vei avea grijă să-ți trimiți doar prietenii foarte dragi, doar rudele apropiate și numai colegii cei mai simpatici, cu convingerea că numai aceștia merită să se bucure de minunățiile paradisiace ale locului.

Mihai Vasile, Emil Stanciu

Top Busines_Ammouliani-page-001

Articol publicat în revista „TOP BUSINESS”

 

IMG_2149

 

Ammouliani – a small island, a perfect holiday

With its three arms, Halkidiki peninsula in Northern Greece, Central Macedonia resembles a palm with three fingers, tenderly embraced by the legendary Aegean Sea. Ammouliani, the only island of Athos Gulf, is strategically placed between Sithonia and Athos areas. Ammouliani is an island of less than 5 km² with 5-600 permanent inhabitants, at 130 km from Salonic. Until the first quarter of the 20th century, for almost a millennium, it was the metoc of the Athos Monastery, Vatopedu. In 1925, the island was intrusted to the Greek refugees coming from the Marmoreal archipelago of Propontids, respectively the Galleme, Passolimani or Skonpia islands, as a consequence of the agreement for exchange of people after the Greek-Turkish war (1919-1922) and according to the Lausanne Treaty.

Arriving next to the Holy Mountain and perhaps lost by the sight of its imposing pyramid, it is easy to look over the small island of Ammouliani. Between Stagira, the town where exactly 2400 years ago, in 384 BC, Aristotle was born and Ouranopolis, the last settlement before the border with the Monahal Republic of Athos, your sight is caught by the numberless hotels spread on the sea shore, by the stylish shops with souvenirs or by the immense queue you can see every morning at the booking office which sells tickets to the pilgrims that go to the Careia (Karyes) city and to all the monasteries of the Holy Mountain. You can see these rather than the few villas in the west faraway, on Ammouliani Island.

It had to come the Tourism Fair of Romania 2015/2016 edition, for our dear friends – Katerina Tsakni and Nikitas Martigakis – to reveal us the heavenly beauties of Ammouliani. So, we decided to arrive soon on the island, branded with a short but very suggestive motto “A small island, a perfect holiday” And here we are, at the beginning of season 2016, on the way to Greece, to the Athos Peninsula, to the Sun Rise Hotel in Ammouliani.

The few images we discovered on the net increased our desire to know better this touristic Eden quite near to Romania, near to Bucharest (at 760 Km), so no more than a full tank. Entering the hotel of Tsakni family and meeting Katerina and Nikitas I felt again that in Greece the Romanians are received not as common tourists but as old friends. Then we had our first contact with the hotel garden, with the beautiful colourful flowers, with the unique sight of the sea in which it was not missing the silhouette of the majestic Athos Mountain, lost in a diaphanous fog.

It was very dark when we went out to admire the small town-resort, to walk on the sloping streets to reach the traditional central plateau – the “agora urbis” – where you can see Saint Nicholas church, the small local museum, or you can enter the first tavern to have a tasty gyros and drink a glass of Retsina, a good relative of the wine which Aristotle from Stagira himself enjoyed it.

There are many things to say about Ammouliani. First of all it is a quiet special place where you can spend an unforgettable journey next to the wonderful Aegean Sea. It is a unique sea, of many colours, from light blue to dark green, so clean, so pure that you can see through it up to incredible depths. Ammouliani is a unique island with its finest sandy beaches, with its luxurious vegetation of pines, cypresses, olive trees and embroided with cactus, with its beautiful hotels, a hospitable camping and not to forget about its tempting taverns.

Here, as long as you find yourselves in one of the richest regions of Greece, at a high rank there are the recipes based on fish, sea fruits, however the sophisticated eaters and gourmets can enjoy their taste buds with many of the traditional recipes based on pork, veal, lamb or vegetables, as for example, the laborious and delicious “Papoutsakis” cooked with love and talent for her dear tourists by Mrs Heleni, Katerina’s mother. And of course, all the food is wetted and blessed with the athonian wines, with ouzo and tsipuro to keep oueselves in the local atmosphere.

Almost 90 years before, it was open the first tavern, “Janis”, in Ammouliani appreciated even nowadays, but later there appeared pensions for all tastes and pockets, studio – pensions – as the Greeks call them and also hotels, one more beautiful than the other, more elegant and hospitable.

And Sun Rise Hotel, our host, enchanted us most, this meaning that Ammouliani’s hotels like Thalasa, Helianthus Guesthouse, Ismini, Aloe, Pension Eleni and others offer you the pleasure of un unforgettable stay, at most attractive prices, in extra season and in full season, with many facilities for all tourists.

The beginning of tourism in Ammouliani is relatively recent, the reason was the lack of an adequate water source until ten years ago. The water problem was solved by bringing it on a pipe which connects, under the Aegean Sea, the Continent with the island. Moreover, a modern ferryboat does regularly crossings between Tripiti and Ammouliani in less than 20 minutes, at a moderate price: 2 Euros per person and 10 Euros per car.

Ammouliani has 23 beaches, larger or smaller, more savage or modern, all very beautiful, along small gulfs. For us, the closest beaches (a way of saying, because here all are near) were: Agios Giorgios, Alikes, Porto Agio, Drenia or Karagatsia, but the others have also such a fine sand and such a clear water that it seems unreal. The touristic season starts in May and it finishes by the middle of October. As tourists concerns, 40% tourists are from Bulgaria, 30% from Romania, 10% from Serbia and only 10% are Greeks and other 10% from Germany, Russia, France and Great Britain.

Visiting the museum here and attending the church service on Sunday shouldn’t be missed, because in this way you bring the hospitable islanders into your heart and if you are lucky, as we were, to take part in one of their traditional holidays, in a folkloric or gastronomic festival of a most specific picturesque, you have all the reasons to leave with the strong promise that not long before, you will come back on this island of perfect holidays. And you will have in mind to send here only your dearest friends, closest relatives and only your nicest colleagues, convinced that these people and only they deserve to enjoy the paradise of this place. (Mihai Vasile, Emil Stanciu)

 

Anunțuri